Ayurveda

iunie 30, 2009

Am citit undeva despre filozofia Ayurveda. Se pare ca este veche de 5000 de ani si trateaza despre cauzele bolilor si modul de a le trata prin alimentatie. Totusi, Ayurveda nu se ocupa excluiv cu alimentatia, ci si cu aspecte mentale, precum si spirituale, ca orice filozofie orientala.

Principala paradigma a ayurveda este urmatoarea: dezechilibrul dintre corp, minte si suflet este cel care conduce la o sanatate precara si un corp bolnav.

Acestea fiind zise, intrebarea este: ce se poate face in vederea remedierii situatiei?

Raspunsul este imbunatatirea stilului de viata astfel incat sa se echilibreze cele trei: minte, corp si spirit.

Romanii (imperiul roman) aveau o expresie consacrata: „mens sana in corpore sano”. Insa, se pare ca o civilizatie mai veche ca cea romana (respectiv cea indiana) a adaugat o a treia componenta: spiritul.

Din punct de vedere al componentei „corp”, Ayurveda – filozofie straveche – in limbaj modern transmite peste timp urmatorul mesaj: o sanatate precara este rezultatul unei (i) digestii cu probleme si a (ii) unui sistem imunitar deficitar.

Prin urmare, primul lucru care s-ar impune este stoparea efectelor negative asupra sistemului imunitar ale acestui dezechilibru (efecte date de nutritia incorecta, munca peste limita, precum si de medicamentele luate, la care se adauga alte diverse excese pe care le face omul modern). Ayurveda spune ca o viata viguroasa se obtine printr-o extrem de fina nutritie, care apara sistemul imunitar si, de asemenea, construieste si o pace mentala, favorizand o dezvoltare spirituala a omului.
Termenul ayurveda inseamna „stiinta vietii”, fiind un sistem de medicina traditionala indiana. In alte parti ale lumii se practica ca o metoda de medicina alternativa.
Conform ayurveda, un metabolism sanatos determinat de o digestie corespunzatoare si o evacuare adecvata conduce catre vitalitate.
De asemenea, pentru corp ayurveda recomanda exercitiu fizic, yoga si masaj.
Cam aceasta este Ayurveda si liniile sale directoare, mai precis conceptele sale care sunt construite din cele mai vechi timpuri in scopul prevenirii aparitiei bolilor si a problemelor de sanatate ale omului.

Reclame

A propos de boli terminale, cancer etc, Valeriu Popa recomanda urmatorul regim de dezintoxicare pentru cancer si stari precanceroase (SURSA: http://www.valeriu-popa.santamia.ro/dezintoxicare.htm)
– Dimineata la sculare: terapia cu ulei si malai
– ora 11:00 se inghit 4 linguri de orez crud (inmuiate cu o ora inainte) cu 1/2 litru de apa distilata
– ora 13:00 se amesteca si se consuma urmatoarele:
– 125 gr. grau incoltit
– 1/2 kg. mere rase
– 3 linguri telina rasa
– 2 linguri radacina de patrunjel rasa
– 4 linguri sfecla rosie rasa
– 1 lingura miere de salcam
– ora 18:00 se consuma aceeasi salata ca la ora 13:00 inlocuind merele cu pere.
– Inainte de culcare cu o ora, se consuma 30 de seminte crude de dovleac si se bea o cana de ceai de cimbrisor.
– Se fac 2 clisme pe zi, una dimineata cu 2 litri de ceai de musetel si una seara, cu 2 litri de ceai de rostopasca.
– Se pun comprese cu frunze de varza, de seara pana dimineata, pe zonele afectate.
Comentarii:
Nu am testat acest tratament (nu este cazul), insa cred ca la un moment dat il voi testa pentru ca asa cum este construit da suficienta credibilitate pentru a fi considerata ca o metoda de dezintoxicare eficenta.
In ceea ce priveste orele fixe ale regimului de mai sus, stiu ca V.P. spunea ca intervalul orar pentru mancare in decursul unei zile este 11:00 – 18:00. Daca se mananca in afara interalului orar mentionat, organismul are o digestie ineficienta si de disturba un echilibru / bioritm al organismului.
Criticii lui Valeriu Popa spun ca aceste tratamente sunt prea dure. Eu as zice ca un astfel de regim de dezintoxicare este „parfum” pe langa regimul de 20 zile cu apa distilata. Intr-adevar, V.P. recomanda regimuri dure, insa pacientii sai nu mai aveau nici o sansa din partea medicinii alopate, in acest sens conditia de baza pentru ca un bolnav sa devina pacient al lui V.P. era obtinerea unei confirmari scrise a acestui fapt (ca medicul curant nu mai poate face nimic pentru ca respectivul bolnav sa se vindece).
Cam acestea despre regimuri terminale / stari pre-canceroase si Valeriu Popa.