Supa lui Hipocrate

iulie 15, 2009

Supa lui Hipocrate este o supa bogata in potasiu. Eu o prepar astfel (reteta luata de pe http://groups.google.com/group/bihorean/web/terapia-gerson):
Intr-o oala de 2 l pun urmatoarele legume si le acopar cu apa:
– 2 cepe mijlocii,
– putin patrunjel verde,
– 750 pana la 1000 g de rosii,
– 1/2 kg de cartofi,
– 1 capatina de telina mijlocie(in extra sezon se poate inlocui cu 3-4 lujeri cu frunze),
– 1 radacina mijlocie de patrunjel,
– 2 bucati de praz mic (se pot inlocui cu doua cepe mici).
Usturoiul se poate folosi la discretie pentru gatit, sau ca mujdei proaspat in supa fierbinte. Nici una dintre aceste legume nu se cojeste; se curata bine prin spalare, apoi se taie in bucati mari; se fierb incet la foc mic timp de trei ore; apoi se paseaza prin sita in cantitati mici; nu trebuie sa mai ramina fibre.
Conform unei alte surse (http://www.scribd.com/doc/2537465/Max-Gerson-O-TERAPIE-NATURALA-EFICIENTA-pentru-tratarea-CANCERULUI-si-a-altor-BOLI-GRAVE), cantitatea de apă folosită poate varia în funcţie de gustul fiecărei persoane şi în funcţie de consistenţa dorită. Conform aceleiasi surse, „dieta, în concepţia lui Hippocrate, reprezintă un regim alimentar complet adaptat de medicul de familie, în conformitate cu indicaţiile medicale. Hrana ar trebui privită ca un remediu, prescrisă ca sortiment şi cantitate, indicând şi alimentele ce trebuie interzise.”
Doctorul Max Gerson, in cartea indicata la alineatul precedent (intitulata O TERAPIE NATURALA EFICIENTA PENTRU TRATAREA CANCERULUI ŞI A ALTOR BOLI GRAVE) reda din experienta sa:
„Pe masă se afla o carte de medicină populară, groasă de circa 1200 de pagini, capitolul respectiv găsindu-se la mijloc. Am început să citesc. Cartea era editată de 3 profesori de şcoală si de un medic. Nici unul dintre ei nu practicase medicina. Ei au realizat împreună acea carte. Am citit capitolul respectiv. In el scria ceva despre Hipocrate, care le dăduse unor pacienţi o anumită supă. As vrea să vă spun că, în prezent, noi (in tratamentele utilizate de dr.Gerson – n.n.) folosim acea supă. Supa indicată în acea carte exista din timpul practicii lui Hipocrate – 550 de ani înainte de Cristos. El a fost cel mai mare medic al timpului său, iar eu cred că a fost cel mai mare medic al tuturor timpurilor.
Hipocrate a avut ideea că pacientul trebuie să fie de-toxifiat cu ajutorul supei,[si] a unor clisme […]”
Supa lui Hipocrate seamana cu supele pe care le facea la tara bunica, in care fierbea de toate acolo si ce gustoasa era!
Acum imi dau seama cat de departe de acea alimentatie naturala (si bogata in potasiu, dupa cum spune terapia Gerson) suntem prin alimentatia societatii de consum de azi!
Supa lui Hipocrate este foarte buna la gust (pot sa confirm).

Reclame

Iodul, in afara de recunoscuta sa functiune in glanda tiroida, ajuta la procesele de oxidare in organism.
Conform terapiei Gerson (http://groups.google.com/group/bihorean/web/terapia-gerson),
„Ficatul elimina toxinele din organism transformindu-le in asa fel incit ele sa poata patrunde in caile biliare si sa fie eliminate odata cu bila. Ficatul intervine in procesul de prelucrare a sucului gastric, sub reglajul sistemului nervos vegetativ. Ficatul ajuta pancreasul sa sintetizeze tripsina, pepsina si lipaza, enzime cu rol in digestie. Ficatul reactiveaza enzimele oxidative- iodul stimuleaza si sustine capacitatea oxidativa. Pacientii neoplazici (cei cu cancer – n.n.) prezinta un nivel scazut al functiei enzimelor oxidative, se alimenteaza foarte greu, nu mai au suc gastric, ficatul nu functioneaza, la fel pancreasul, nimic nu mai este activ. […] Cancerul nu este o boala localizata, ci una generalizata, cauzata in principal de otravirea alimentelor prin agricultura moderna si prin intermediul industriei alimentare. Pentru a sustine (ajuta) functiile celulelor, mineralele trebuie sa fie activate sau ionizate, dupa care ele actioneaza (in parte) ca un perpetum mobile. Medicatia trebuie sa aduca in organism doua minerale-iodul si potasiul”
De ce aduc mereu in discutie cancerul? Pentru ca, dupa aceeasi sursa, „Civilizatia moderna produce o stare premorbida, preneoplazica (adica pre-canceroasa) aproape tuturor fintelor umane, fiind diferit doar gradul acestei stari (1 din 6 in SUA prin 1950, 1 din 4 in 2000). Nivelul iritatiei produs de fiecare intoxicatie zilnica este foarte probabil prea scazut ca sa cauzeze o reactie de aparare, in timp ce tumora poate sa creasca, iar organismul lipsit de aparare lasa toxinele sa se acumuleze continuu.”
Iata de ce alimentatia moderna creste riscul de cancer in organism. Iata de ce am preferat sa devin vegetarian.
Revenind la iod, eu il iau din alge (de la Plafar). La las 30 minute in apa, dupa care le mananc cu branza dulce de vaci, rosii, etc.
Desigur, mai exista in nuci, deci abia astept sa vina toamna si sa culeg nuci din nucul din fata casei mele …
Pana atunci, pot lua acum (luna iulie) niste nuci verzi si fac o dulceata … cu un continut de iod ridicat.

Potasiul este un mineral important intrucat extrage sodiul din celule, reducand volumul de lichide din organism.
Descoperirile de laborator au pus in evidenta faptul ca, in bolile cronice, sodiul si calciul, ambele incarcate negativ, invadeaza organele slab incarcate pozitiv. In consecinta, din aceste organe se pierde potasiul, deschizindu-se astfel usa pentru alte transformari metabolice negative viitoare. In organismul bolnav (in principal in cancer) potasiul este inactiv, sodiul si mineralele din grupa sodiului fiind ionizate, cu potential negativ. In consecinta, pe aceasta baza se dezvolta toate celelalte procese anormale care conduc – mai devreme sau mai tarziu – catre boli. La debutul tuturor afectiunilor cronice se afla pierderea de potasiu din celule si patrunderea sodiului in celule, care atrage dupa sine apa. Aceasta duce la aparitia edemelor si a malfunctiilor ulterioare, la pierderea potentialelor electrice din celule, la formarea de enzime improprii, la reducerea oxidarilor celulare etc.
Conform terapiei Gerson (http://groups.google.com/group/bihorean/web/terapia-gerson), „Inainte de toate, consumati cit mai multe alimente crude, nepoluate, mentineti nivelul potasiului ridicat si luati iod”.
Alimente bogate in potasiu: pestele, fructele (banane, caise, prune uscate, cantalup, citrice, struguri, stafide, nuci), legumele (spanac, rosii, cartofi, mazare, cartofi copti, broccoli).

Cum spuneam pe acest site, extremismele nu sunt bune. Ca atare, trebuie sa aveti in vedere si excesele de potasiu. Astfel, conform http://www.scienceline.ro/POTASIUL_UN_MINERAL_UTIL_ORGANISMULUI_5278_651_1.html, tulburari atribuite consumului excesiv de potasiu (in speta administrarea de doze mai mari, de 5000 mg/zi), poate afecta echilibrul mineral. Redutabile sunt si problemele cardiace si renale. O doza de 25 g clorura de potasiu poate provoca o intoxicatie grava a organismului. Suplimentele de potasiu sunt total nerecomandate persoanelor care sufera de diabet sau insuficienta renala, sau care iau medicamente cu actiune diuretica sau hipertensiva.
Asa ca, atentie la extremisme: potasiul este important pentru organism si lipsa lui poate provoca boli grave, insa si suplimentele in doze mari sunt daunatoare.
In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa si cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi (conform http://www.sfatulmedicului.ro/index-medical/potasiu). Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un deficit fie printr-un exces, produce tulburari.
Pentru verificarea diverselor nivele ale acestor minerale, inclusiv potasiul, de obicei se face analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod).